Definita cuvantului rezonanță
REZONÁNȚĂ s.f. 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi etc. de a întări și prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. Creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonanței = concepție reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabilește, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, răspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. résonance, it. risonanza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezonanță
PĂSTRÁMĂ s. f. v. pastramă. Vezi definitia »
OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine. Vezi definitia »
xantínă s. f., g.-d. art. xantínei Vezi definitia »
busolă, busole s. f. (adol.) ceas de mână. Vezi definitia »
ANTIBIÓZĂ s. f. tip de relații între două sau mai multe specii de microorganisme în care una împiedică dezvoltarea celorlalte. (< fr. antibiose) Vezi definitia »