ȚĂRM, țărmuri, s. n. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ținut, meleag. [Var.: (înv.) țắrmur, țắrmure s. n.] – Din țărmur (înv., probabil < lat.). Vezi definitia »

-DERM² Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. [< fr. -derme, cf. gr. derma]. Vezi definitia »

pahiderm, pahiderme s. n. 1. (peior.) persoană obraznică / lipsită de bun-simț. 2. persoană greoaie și neîndemânatică. Vezi definitia »

ECTOMEZODÉRM s. n. mezoderm provenit din ectodermul primar. (< engl. ectomesoderm) Vezi definitia »

FUNGIFÓRM, -Ă adj. în formă de ciupercă. ♦ papile ĕ = papile ca niște ciupercuțe, pe limbă, receptorii gustativi. (< fr. fongiforme) Vezi definitia »