TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subțire a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălțime. ♦ (Fig.) Mărime, importanță, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille]. Vezi definitia »

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. Vezi definitia »

baterie, baterii s. f. fese (mai ales de femei). Vezi definitia »

ENDOCRINOLOGÍE, s. f. Ramură a biologiei și a medicinii care studiază hormonii, glandele și țesuturile cu secreție internă și funcțiunile lor, aflate în condiții normale sau patologice. – Din fr. endocrinologie. Vezi definitia »

VISTERÍE s. f. v. vistierie. Vezi definitia »