COMPONÉNȚĂ s.f. Reunire a mai multor elemente într-un întreg; compoziție, alcătuire. [< component] Vezi definitia »

coápsă (coápse), s. f. – 1. Parte a piciorului cuprinsă între șold și genunchi. – 2. Coastă, versant. – Mr. coapsă. Lat. coxa (Diez, I, 171; Pușcariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR); cf. vegl. copsa, alb. kofšë (Meyer 193; Philippide); it. coscia (‹ lat. *coxea), prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvînt uzual (ALR, I, 56); în sec. XV, coafsă. Din rom. sb. kopsa (Candrea, Elemente, 407; Rosetti-Graur, BL, III, 66). Rezultatul rom. x › ps nu este clar, nici general; cf. frasin, toapsec, măsea, lăsa. Explicat tradițional cu mică probabilitate, prin poziția posttonică; o nouă explicație, bazată pe „reacția la tendința de asimilare”, nu pare mai sigură (Graur-Rosetti, BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4). Vezi definitia »

IZOMÉTĂ s. f. linie care unește punctele cu conținut egal în metan ale unui zăcământ de cărbune. (< izo- + metan) Vezi definitia »

chilimoáță / chilimóț (reg.) s. f. / s. n., pl. chilimoáțe Vezi definitia »

HÁNSĂ, hanse, s. f. Asociație, companie comercială occidentală în evul mediu. – Din germ. Hansa, fr. hanse. Vezi definitia »