veárbă, vérbe, s.f. (înv. și reg.) mănunchi de trei fire la cânepă. Vezi definitia »

GERMANÍSTICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor și literaturilor germanice. – Din germ. Germanistik. Vezi definitia »

DUMNEZEOÁICĂ s. f. (Rar) Zeiță. – Din dumnezeu + suf. -oaică. Vezi definitia »

DÉMĂ s.f. 1. Împărțire administrativă în Grecia antică și în Imperiul bizantin. 2. Miliție orășenească și funcție politică în Bizanț. [< fr. dème, cf. gr. demos – popor]. Vezi definitia »

ȘICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ◊ (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane) Vezi definitia »