EPITÉT s.n. (Lit.) Cuvânt așezat lângă un substantiv pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanțat. ♦ Calificativ. [Pl. -te (rar) -turi. / < fr. épithète, it. epiteto, cf. gr. epitheton – adăugat]. Vezi definitia »

stachét (-ți), s. m. – Țăruș. – Var. tachet. Germ. Stacket (Tiktin). Vezi definitia »

SEPTOLÉT, septolete, s. n. Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. – Din fr. septolet. Vezi definitia »

minimárket (angl.) s. n., pl. minimárketuri Vezi definitia »

RUȘFÉT, rușféturi, s. n. ~ (din tc. (arab) rüșvet; cf. alb. rüšvet, bg. rušvet) Vezi definitia »