CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon. Vezi definitia »

NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron. Vezi definitia »

ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron]. Vezi definitia »

HÁPAX LEGÓMENON s. n. cuvânt, formă care apare într-un singur loc (în literatură sau într-un text); hapax. ♦ lucru spus o singură dată. (< fr., gr. hapax legomenon) Vezi definitia »

DONJÓN s. n. turn principal, gros, fortificat, al unui castel medieval. (< fr. donjon) Vezi definitia »