SATISFÁCȚIE s.f. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Împlinire a unei dorințe, a unei aspirații. ♦ a cere (sau a da) satisfacție = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Gen. -iei, var. satisfacțiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio]. Vezi definitia »

ETNONIMÍE s. f. studiu lingvistic al antroponimelor. (< etnonim + -ie) Vezi definitia »

VIZIRÍE s. f. (Înv.) Vizirat. – Din vizir + suf. -ie. Vezi definitia »

ANTROPOPLASTÍE s. f. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului. (< fr. anthropoplastie) Vezi definitia »

REDUPLICÁȚIE s. f. 1. reduplicare. 2. anadiploză. (< fr. réduplication, lat. reduplicatio) Vezi definitia »