POZÍȚIE s. f. 1. mod în care este așezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se găsește ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul în care sunt ținute mâinile în timpul cântatului la instrumentele muzicale. ◊ locul pe care îl ocupă un sunet într-un cuvânt. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de război pe mare, servind ca bază de atac sau de apărare. 3. atitudine a corpului; ținută. 4. situație, stare în care se găsește cineva sau ceva. ◊ situație socială, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position) Vezi definitia »

DISCORÍE s.f. Deformare a pupilei. [Cf. gr. dys – rău, kore – pupilă]. Vezi definitia »

NOSOFOBÍE s. f. (Rar) Stare patologică manifestată printr-o teamă exagerată de boli. – Din fr. nosophobie. Vezi definitia »

HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio) Vezi definitia »

DISMIMÍE s. f. tulburare a mimicii în raport cu starea afectivă. (< fr. dysmimie) Vezi definitia »