ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli). Vezi definitia »

EUCÍCLIC, -Ă adj. (despre flori) cu un număr egal de piese în fiecare verticil. (< fr. eucyclique) Vezi definitia »

PELÁGIC, -Ă, pelagici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Zonă pelagică = totalitatea apelor din lacuri, mări și oceane situate deasupra zonelor de fund (începând de la adâncimea de circa 200 m). ♦ Care se referă la zona definită mai sus, care aparține acestei zone; (despre plante și animale) care trăiește, plutind liber în apele acestei zone. 2. (Rar) Marin. – Din fr. pélagique. Vezi definitia »

GRAFOLÓGIC, -Ă, grafologici, -ce, adj. Care aparține grafologiei, privitor la grafologie. – Din fr. graphologique. Vezi definitia »

aspíc (aspícuri), s. n. – Garnitură de gelatină, pentru răcituri sau alte mîncăruri. Fr. aspic (Lacea, Dacor., V, 395). Vezi definitia »