ATLÁNT s. m. 1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane și bovindouri; telamon. 2. locuitor al legendarei Atlantida. (< fr., it. atlante) Vezi definitia »

SUPRACURÉNT s. m. curent a cărui intensitate depășește intensitatea nominală a curentului circuitului prin care trece. (< supra¹- + curent) Vezi definitia »

ACIDIFIÁNT, -Ă adj. care transformă în acid. (< fr. acidifiant) Vezi definitia »

Cuvant de origine ebraica, plural de EL si ELOHA Vezi definitia »

SEMIADERÉNT, -Ă adj. care nu aderă, nu se prinde bine de ceva. (< fr. semi-adhérent) Vezi definitia »