COMPLETITÚDINE s.f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate să fie demonstrată. [< complet + -itudine, după fr. complétude]. Vezi definitia »

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție. Vezi definitia »

INVITAȚIÚNE s.f. v. invitație. Vezi definitia »

ATRACȚIÚNE s.f. v. atracție. Vezi definitia »

MĂRĂCÍNE, mărăcini, s. m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ◊ Expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniș. [Var.: mărăcín s. m., mărăcínă s. f.] – Lat. marrucina. Vezi definitia »