pufișór, pufișóri, s.n. (reg.) plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanaș. Vezi definitia »

PERVERTITÓR, -OÁRE, pervertitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care pervertește; corupător. – Perverti + suf. -tor. Vezi definitia »

MACROASAMBLÓR s. n. (inform.) asamblor cu facilități de macroprelucrare, capabil să efectueze translatarea unui program scris într-un macrolimbaj de asamblare. (< engl. macroassembler) Vezi definitia »

feciór (fecióri), s. m. – 1. (Înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fițor, istr. fețor. Lat. *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Pușcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › *fetcior sau *fetșor. Folosirea sa este generală, cf. ALR, 187. – Der. fecioară, s. f. (fată virgină), istr. fețǫre (după Pușcariu 594 și DAR, din lat. *fĕtĭola); feciorandru, s. m. (flăcău); feciorariță, s. f. (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adj. (virginal); fecioresc, adj. (virginal; Trans., propriu băieților); feciorește, adv. (în mod feciorelnic); feciori, vb. (înv., a trăi în mod cast; Trans., a duce viață de copil); feciorică, s. f. (plantă, Herniaria glabra); feciorie, s. f. (virginitate; Trans., tinerețe); feciorime, s. f. (Trans., mulțime de feciori); desfeciori, vb. (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin alb. fičor (Jokl, RF, II, 246), bg. fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »

BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor. Vezi definitia »