notiór, -oáră, s.m. și f. (pop.) noaten. Vezi definitia »

ÎNTEMEIETÓR, -OÁRE, întemeietori, -oare, s. m. și f. Persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor. [Pr.: -me-ie-] – Întemeia + suf. -ător. Vezi definitia »

COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur) Vezi definitia »

PERFUZÓR s. n. instrument pentru perfuzie. (< fr. perfuseur) Vezi definitia »

TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur) Vezi definitia »