AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire. Vezi definitia »

MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. (înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris. Vezi definitia »

var¹ (unitate de măsură) s. m., pl. vari Vezi definitia »

SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. – Din fr. sélenien (după lunar). Vezi definitia »

BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir. Vezi definitia »