MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (Turcism înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu. Vezi definitia »

PROTACTÍNIU s.n. Element metalic radioactiv, izotop al uraniului, care se dezintegrează, trecând în actiniu. [Pron. -niu. / cf. fr. protactinium, germ. Protaktinium]. Vezi definitia »

ÁTRIU s.n. v. atrium. Vezi definitia »

BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie. Vezi definitia »

MORCOVÍU, -ÍE, morcovii, adj. (Rar) De culoarea morcovului; roșcat, portocaliu. – Morcov + suf. -iu. Vezi definitia »