EXISTENȚIALÍSM s. n. curent filozofic contemporan care propagă o concepție tragică asupra existenței, generată de sentimentul înstrăinării individului și care preconizează utopic dobândirea libertății, prin desprinderea de relațiile social-istorice concrete. (< fr. existentialisme, germ. Existentialismus) Vezi definitia »

PREDETERMINÍSM s. n. Concepție filozofică care consideră că actele de voință ale omului și desfășurarea evenimentelor istorice ar fi determinate dinainte de către divinitate. – Din fr. prédéterminisme. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s.n. Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. néo-classicisme, it. neoclassicismo]. Vezi definitia »

DIOGENÍSM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogénisme) Vezi definitia »

DIAMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Proprietatea unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétisme. Vezi definitia »