Definita cuvantului monofon
MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu monofon
PATEFÓN s. n. aparat pentru reproducerea înregistrărilor pe discuri (1). (< fr. pathéphone) Vezi definitia »
OZÓN s. n. Corp gazos de culoare albăstruie, cu miros caracteristic, a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen, care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit ca antiseptic și la sinteze organice. – Din fr. ozone. Vezi definitia »
CASTILIA-LEON (CASTILLA-LA MANCHA) [castiλá], reg. autonomă în partea central-nordică a Spaniei; 94,2 mii km2; 2,63 mil. loc. (1988). Oraș pr.: Valladolid. Expl. de mangan și de zinc. Grîu, porumb, sfeclă de zahăr și citrice. Vezi definitia »
BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon]. Vezi definitia »
MELOFÓN s. n. instrument muzical din familia alămurilor, asemănător cornului, cu pistoane. (< engl. mellophone) Vezi definitia »