HEBOÍD, -Ă adj. (Despre forme atenuate de hebefrenie) Care se manifestă în special prin tendința către comitere a unor acte antisociale. [Pron. -bo-id. / cf. fr. heboïde]. Vezi definitia »

ETMOÍD s. n. os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele cavităților nazale. (< fr. ethmoïde, gr. ethmoides, ciuruit) Vezi definitia »

OVICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a distruge ouăle de insecte. [< fr. ovicide]. Vezi definitia »

PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins². 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. Vezi definitia »

HEMICOLOÍD s.n. Substanță coloidală polimerizată, cu un grad de polimerizare până la 100. [Pron. -lo-id. / < hemi- + coloid]. Vezi definitia »