Definita cuvantului monoverb
MONOVÉRB s.n. Joc distractiv care constă în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente. ◊ Monoverb cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, se obține un cuvânt nou; monoverb epentetic = monoverb ilustrat prin două imagini, una numită „bază”, iar cealaltă „plus”, cuvântul „plus” introducându-se neschimbat între literele care formează cuvântul „bază”. [Cf. gr. monos – unic, lat. verbum – cuvânt].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu monoverb
ACÉRB, -Ă, acerbi, -e, adj. (Livresc) Necruțător, înverșunat. – Fr. acerbe (lat. lit. acerbus). Vezi definitia »
SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit. 3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din fr. superbe, lat. superbus. Vezi definitia »
SINOVÉRB s. n. problemă enigmistică ce constă din combinarea a două sinonime din care se obține un cuvânt nou, cu un alt înțeles decât cele de la care s-a pornit. (< sin/onim/ + verb /2/) Vezi definitia »
herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb. – Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior. Vezi definitia »
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Franțuzism) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. Vezi definitia »