ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus. Vezi definitia »

TETÁNIC, -Ă adj. Referitor la tetanos sau la tetanie; care provoacă sau este provocat de tetanos. [< fr. tétanique]. Vezi definitia »

BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch]. Vezi definitia »

CALIGRÁFIC, -Ă adj. Potrivit normelor caligrafiei; frumos, ordonat. [Cf. fr. calligraphique]. Vezi definitia »

HEMATÚRIC, -Ă, hematurici, -ce, adj. (Med.) Cu caracter de hematurie. – Din fr. hématurique. Vezi definitia »