Definita cuvantului etic
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu etic
ANTITÉTIC, -Ă adj. care conține o antiteză; opus; care folosește antiteze. (< fr. antithétique) Vezi definitia »
SCÍTIC, -Ă, scitici, -ce, adj. Care aparține Sciției sau populației ei, privitor la Sciția sau la populația ei; scit. – Din fr. scythique, lat. Scythicus. Vezi definitia »
ANGÉLIC, -Ă adj. îngeresc, (ca) de înger. ◊ (fig.) serafic, nobil, pur. (< fr. angélique, lat. angelicus) Vezi definitia »
HIDROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hidrografie. [< fr. hydrographique]. Vezi definitia »
APOFTEGMÁTIC, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de apoftegmă. [< fr. apophtegmatique]. Vezi definitia »