GONIOMETRÍE s. f. 1. ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. 2. tehnica măsurării unghiurilor pe teren. (< fr. goniométrie) Vezi definitia »

HIGROFILÍE s. f. însușire a organismelor higrofile. (< fr. hygrophilie) Vezi definitia »

AGONÍE s.f. Stare patologică a organismului care precedă moartea. V. comă. ◊ În agonie = pe moarte. ♦ (Fig.) Neliniște, violență; zbucium puternic. [< fr. agonie, cf. gr. agonia – luptă]. Vezi definitia »

IZOOSMÍE s. f. izotonie (1). (< germ. Isosmie) Vezi definitia »

ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate; însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. [Var.: atribuțiúne s. f.] – Fr. attribution (lat. lit. attributio, -onis). Vezi definitia »