TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie) Vezi definitia »

MODIFICÁȚIE, modificații, s. f. (Înv.) Modificare. – Din fr. modification, lat. modificatio. Vezi definitia »

COMPLICÁȚIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. [Var. complicațiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio]. Vezi definitia »

GLACIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază ghețarii. [Gen. -iei. / < fr. glaciologie]. Vezi definitia »

INTÁLIE s. f. 1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu. 2. (poligr.) gravură în adâncime. (< fr. intaille, it. intaglio) Vezi definitia »