șurluít s.n. (reg.) 1. curățare prin frecare cu nisip (a vaselor, dușumelelor) sau cu o perie. 2. prășire a doua oară a unui teren cultivat cu viță de vie. Vezi definitia »

nepăciuít, -ă, adj. (înv.) lipsit de pace; agitat, neliniștit. Vezi definitia »

SCHISTOCÍT s.n. Fragment al unei hematii; schizocit. [< fr. schistocyte, cf. gr. schistos – fisură, kytos – celulă]. Vezi definitia »

MEȘTEȘUGÍT, -Ă, meșteșugiți, -te, adj. 1. (Mai ales fam.) Lucrat cu artă, cu iscusință, cu talent; (despre acțiunile, manifestările oamenilor) iscusit, abil, priceput. 2. (Înv.) Viclean, șiret. 3. (Astăzi rar) Artificial, nefiresc, fals; căutat. – V. meșteșugi. Vezi definitia »

ELECTROLÍT s. m. substanță a cărei soluție sau topitură poate conduce curentul electric prin transportul ionilor. (< fr. électrolyte) Vezi definitia »