BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore de dimensiuni uriașe din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 20 m și cu fructe mari, lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab. Vezi definitia »

HISPANO-ARÁB, -Ă adj. (despre arta musulmană) din timpul dominației califilor la Cordoba și în vestul mediteranean; hispano-moresc. (< fr. hispano-arabe) Vezi definitia »

KEBÁB s.n. În bucătăria turcească, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare; șiș-kebab = frigărui asortate din bucăți de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei și roșii fripte la frigare; döner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internațională și de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proțap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâșii subțiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subțire sau într-o pită despicată. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi. Vezi definitia »

JGHIAB, -buri s.n. 1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permite scurgerea unui lichid. 2. Streasină 3. Canal de iriga ie 4. San de scurgere, rigolă 5. Albie, copaie 6. Crestătură, scobitură, adâncitură. 7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi mun i 8. (Trans.) Sicriu Var. sghiab -Din. sl. Žlĕbŭ, bg., sb., cr. Žleb, ch. Žlab, pol. Žlob, rus. Žolob Vezi definitia »

jghiáb (-buri), s. n. – 1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permit scurgerea unui lichid. – 2. Streașină. – 3. Canal de irigație. – 4. Șanț de scurgere, rigolă. – 5. Albie, copaie. – 6. Crestătură, scobitură, adîncitură. – 7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi munți. – 8. (Trans.) Sicriu. – Var. sghiab. Sl. žlĕbŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 157; Conev 82), cf. bg., sb., cr. žleb, ceh. žlab, pol. žlob, rus. žolob. Din același cuvînt sl. provine mag. zsilip, zselép, de unde jilip, s. n. (jgheab de moară; jgheab ce folosește pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați la munte), dublet al cuvîntului anterior (Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; după Miklosich, Slaw. Elem., 22, direct din sl.). Der. jghebui, vb. (a face jgheab); înjgheba, vb. (a asambla; a alcătui, a face ceva; a aranja, a repara). Aceleiași familii pare a-i aparține jilapiță, s. f. (Banat, lapoviță), cf. sb. žljebica „adîncitură a buzei de sus”. Vezi definitia »