BERECHÉT, (1, 2) s. n., (3, 4) berecheți, s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. (Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. – Tc. bereket. Vezi definitia »

RUȘFÉT, rușféturi, s.n. (Turcism învechit) ~ [Var.: ~, rășfét s.n.] Vezi definitia »

PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură. 2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et. Vezi definitia »

gádget (angl.) [dg pron. ğ] (ga-dget) s. n., pl. gádgeturi Vezi definitia »

salamet s. n. sg. 1. închisoare. 2. mormânt. Vezi definitia »