TERACÓTĂ s. f. 1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba însăși. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta) Vezi definitia »

CONDROGENÉZĂ s. f. formare de țesut cartilaginos. (< fr. chondrogenèse) Vezi definitia »

MÂNCĂTÚRĂ, mâncături, s. f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei). 2. (Reg.) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului. – Mânca + suf. -ătură. Vezi definitia »

BALCANIÁDĂ s.f. Intervalul dintre două competiții balcanice; (impr.) competițiile respective. [Pron. -ni-a-. / < Balcani – munți în Peninsula Balcanică + -adă]. Vezi definitia »

PATÁȘCĂ¹, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă, [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă. Vezi definitia »