VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir. Vezi definitia »

VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. Vezi definitia »

DEMNITÁR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire) Vezi definitia »

COCĂLÁR urat, tiganesc, vulgar Vezi definitia »

ONERÁR, -Ă, onerari, -e, adj. (Rar) Care exercită în mod real o funcție. – Din fr. onéraire, lat. onerarius. Vezi definitia »