Definita cuvantului tăieței
TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi si subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Pr.: tă-i-. – Var.: tăițéi s. m. pl.] – Tăiați (pl. lui tăiat, part. lui tăia) + suf. -ei (după it. tagliatelli).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăieței
ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
știulbéi s.n. (reg.) prăjină în vârful căreia se leagă paie, cârpe etc., pentru a speria păsările dăunătoare culturilor; sperietoare. Vezi definitia »
retevéi (retevéie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală. Vezi definitia »
HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1. Vezi definitia »
NÁIBEI s. f. art. g.-d. v. naiba. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »