Definita cuvantului știulbei
știulbéi s.n. (reg.) prăjină în vârful căreia se leagă paie, cârpe etc., pentru a speria păsările dăunătoare culturilor; sperietoare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știulbei
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ. Vezi definitia »
căștéi (-i), s. m. – Zgîrcit, avar. – Var. coștei. Rus. kaštei (Cihac, II, 45). Înv. Vezi definitia »
pus la stâlpul infamiei expr. supus oprobiului public; acuzat. Vezi definitia »
RĂSURÉI s. m. pl. Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare. – Răsură2 + suf. -ei. Vezi definitia »
herbatéi s.n. (înv.) ceai. Vezi definitia »