EUTIMÍE s. f. component exterior vesel; dispoziție afectivă normală. (< fr. euthymie) Vezi definitia »

urticáție, urticáții, s.f. (pop.) urzicare. Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio) Vezi definitia »

DEPRECÁȚIE s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Gen. -iei, var. deprecațiune s.f. / cf. fr. déprécation, lat. deprecatio]. Vezi definitia »

ATREMÍE s. f. formă ereditară de neuroastenie caracterizată prin lipsa de energie psihică, fără astenie musculară. (< fr. atrémie) Vezi definitia »