Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
AUTOINDÚCȚIE s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction. Vezi definitia »
a face o laie expr. a eșua, a nu izbuti, a suferi un eșec. Vezi definitia »
MEATOTOMÍE s. f. incizie a meatului uretral pentru a-l lărgi. (< fr. méatotomie) Vezi definitia »
suscitáție, suscitáții, s.f. (înv.) provocare. Vezi definitia »
NICTÁȚIE s. f. clipire permanentă din ochi, simptom al anumitor boli; nictitație. (< fr. nictation, lat. nictatio) Vezi definitia »