carétă (caréte), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu). Vezi definitia »

SÉLVĂ s. f. pădure ecuatorială veșnic verde din bazinul Amazonului. (< sp., port. selva) Vezi definitia »

ciurícă s.f. sg. (reg., înv.) 1. sărbătoarea Sf. martir Chiric pe 15 iulie. 2. bătaie. Vezi definitia »

RÁGILĂ, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Var.: (reg.) rághilă s. f.] – Cf. germ. Raffel. Vezi definitia »

izgoánă s.f. (înv.) 1. exil. 2. goană, vânătoare. Vezi definitia »