Definita cuvantului nautil
NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu nautil
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (și adv.) sigur, incontestabil. (< fr. indiscutable) Vezi definitia »
BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor. Vezi definitia »
CONSTATÁBIL, -Ă, constatabili, -e, adj. Ușor de constatat. – Din fr. constatable. Vezi definitia »
RIL s.n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton, astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă. ♦ Șanț pe un disc. [< engl. rill]. Vezi definitia »
BERÍL s. n. silicat natural de beriliu și aluminiu, mineral sticlos, incolor sau divers colorat, piatră prețioasă. (< fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos) Vezi definitia »