CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotomie. Vezi definitia »

INTERPSIHOLOGÍE s. f. psihologie socială care studiază raporturile dintre indivizii unei mulțimi, dar nu consideră grupul ca un tot având caractere specifice. (< fr. interpsychologie) Vezi definitia »

paradoxíe, paradoxíi, s.f. (înv.) paradox. Vezi definitia »

CONVULSIOTERAPÍE, convulsioterapii, s. f. (Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor. [Pr.: -si-o-] – Convulsie + terapie. s. f. v. convulsie. Vezi definitia »

PALEOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor viețuitoarelor fosile. [Gen. -iei. / < fr. paléopathologie]. Vezi definitia »