eréte (eréți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”). Vezi definitia »

ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.) Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité. Vezi definitia »

ETERNITÁTE s. f. Faptul de a fi etern (1); existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Din fr. éternité, lat. aeternitas, -atis. Vezi definitia »

AMIRALITÁTE s. f. cea mai înaltă autoritate a marinei militare. (< it. ammiralità) Vezi definitia »

Societate fictionala pusa in antiteza cu „utipia”. Din greaca, „dys” („δυσ-”) = rau si „topos” („τόπος”) = loc. Vezi definitia »