Definita cuvantului erete
eréte (eréți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu erete
OPERATIVITÁTE s.f. Calitatea de a fi activ, expeditiv; eficacitate. [< operativ + -itate, după rus. operativnosti]. Vezi definitia »
INEXORABILITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este inexorabil. [Cf. fr. inexorabilité]. Vezi definitia »
EXPANSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi expansiv. (< fr. expansivité) Vezi definitia »
ILARITÁTE s. f. explozie generală de râs, veselie comună provocată de ceva caraghios, ridicol. (< fr. hilarité, lat. hilaritas) Vezi definitia »
GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate, asprime. 4. Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis. Vezi definitia »