MEDICÍNĂ s.f. Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor. ♦ Instituție de învățământ superior în care se studiază această știință. ◊ Medicină veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor. [Gen. -nii. / < lat., it. medicina, cf. fr. médecine]. Vezi definitia »

ceícă s.f. (reg.) mătușă; tătăișă, nică; lele, nină, țață. Vezi definitia »

lăsculeásă s.f. (reg.) un fel de strugure. Vezi definitia »

DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură]. Vezi definitia »

páșă (-și), s. m. – Titlu dat în Imperiul Otoman unor înalți funcționari. – Var. pașă, înv. pașa, pl. pașale. Mr. pășe, pașă, megl. pașă. Tc. pașa, pl. pașalar (Șeineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. paša, it. pasciá, fr. pacha, sp. bajá. – Der. pașalîc, s. n. (provincie guvernată de pașă), din tc. pașalik, cf. ngr. πασαλίϰι; pășie, s. f. (demnitate de pașă); pășoaie, s. f. (nevastă de pașă). – Cf. bulibașe, delibașe. Vezi definitia »