ojíc s. m. – (Olt.) Mîncărime, arsură pe tubul digestiv. – Var. ojig. Sb. ožig „flacără” (Pușcariu, Dacor., VII, 124), cf. jig. – Der. ojiji, vb. (Trans., Banat, Olt., a arde, a lua foc), din sb. ožeči, ožežem. Vezi definitia »

SEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la seisme. ♦ Regiune seismică = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice. ♦ Care servește la înregistrarea și la studierea oscilațiilor scoarței terestre. [Pron. se-is-. / cf. fr. séismique]. Vezi definitia »

SPINOTALÁMIC, -Ă, spinotalamici, -ce, adj. (Anat.) Care aparține măduvei spinării și talamusului. ◊ Cale spinotalamică = traiect al fibrelor nervoase care străbat măduva spinării, bulbul, puntea și pedunculii cerebrali, ajungând la talamus. – Din fr. spinothalamique, engl. spinothalamic. Vezi definitia »

HETEROGENÉTIC, -Ă adj. (biol.) provenit din strămoși diferiți. (< fr. hétérogénétique) Vezi definitia »

MALÉFIC, -Ă, malefici, -ce, adj. (Livr.) Care are o influență nefastă, fatală. – Din fr. maléfique. Vezi definitia »