EXPRESIONÍSM s.n. 1. Curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. 2. Orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei. ♦ Stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate). (din fr. expressionnisme) Vezi definitia »

BOVARÍSM s.n. Stare de insatisfacție care caracterizează individualitatea unei persoane ce se crede altfel de cum este și imită felul de a se comporta al altora. [< fr. bovarysme, cf. Emma Bovary – eroina romanului lui Flaubert Madame Bovary]. Vezi definitia »

ADOPȚIANÍSM s. n. erezie răspândită mai ales în Spania, în sec. VIII, potrivit căreia Isus era doar un fiu adoptiv. (< fr. adoptianisme) Vezi definitia »

PARAȘUTÍSM s.n. Tehnica și sportul lansării cu parașuta. [< fr. parachutisme]. Vezi definitia »

ALOTROPÍSM s.n. Alotropie. [< fr. allotropisme]. Vezi definitia »