MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-. – Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire + suf. -oară. Vezi definitia »

DUSÍNĂ s. f. mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus și convexă la bază, la cornișe și socluri. (< fr. doucine) Vezi definitia »

SINCRÉZĂ s.f. (Lingv.) Fuziune a mai multor silabe într-una singură. [Var. sincrază s.f. / < it. sincrasi, cf. gr. synkrasis – amestec]. Vezi definitia »

NEÎNDRĂZNEÁLĂ s. f. (Rar) Lipsă de îndrăzneală, timiditate. – Din ne- + îndrăzneală. Vezi definitia »

FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V. hipertermie. ◊ Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emoție, neliniște, încordare; pirexie. // (În forma febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră”. [< it. febbre, cf. lat. febris]. Vezi definitia »