ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse. Vezi definitia »

opăreală, opăreli s. f. anchetă desfășurată de poliție și procuratură cu inculpatul în stare de libertate. Vezi definitia »

PEGMATÍTĂ s. f. v. pegmatit. Vezi definitia »

DÚNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vânt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dune – colină]. Vezi definitia »

STAGIATÚRĂ s.f. (Rar) Stagiu. [Pron. -gi-a-. / cf. it. stagionatura]. Vezi definitia »