stol (-luri), s. n. – 1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. – Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s. f. (tîmplărie); stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s. f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s. m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s. f. (slujba de stolnic); stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79). Vezi definitia »

BAUMOL [bɔ:məl], William Jack (n. 1922), economist american. Prof. univ. la New York. Constribuții la studiul analizei economice și a aplicării în practică a teoriilor economice („Productivitatea și sistemul american de conducere”, „Perspective”, „Piețe în concurență și teoria structurilor industriale”). Vezi definitia »

fol, s.n. (reg.) Obadă. Vezi definitia »

DOL s.n. (Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat. dolus, cf. fr. dol]. Vezi definitia »

marghiól (marghióli), s. m. – 1. Impostor, șmecher. – 2. Donjuan, crai. – Mr. marγiol. Ngr. μαργιόλος (Roesler 572; Meyer 260; Cihac, II, 673), cf. tc. mariol, din it. mariuolo. Sec. XVII. – Der. marghioli, vb. refl. (a se fandosi), cf. ngr. μαργιολεύω; marghiolie, s. f. (fandoseală), cf. ngr. μαργιολία. Vezi definitia »