Definita cuvantului obișnuință
OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obișnuință
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne Vezi definitia »
ÉPOHĂ s. f. v. epocă. Vezi definitia »
APOMORFÍNĂ s. f. derivat al morfinei, fără acțiune analgezică sau hipnotică. (< fr. apomorphine) Vezi definitia »
IMAGÍSTICĂ s.f. Producție literară (uneori formalistă) în care predomină imaginile. [< fr. imagistique]. Vezi definitia »
FANFARONÁDĂ s.f. Vorbă sau acțiune de fanfaron; lăudăroșenie. [Var. famfaronadă s.f. / < fr. fanfaronnade]. Vezi definitia »