SĂPTĂMẤNĂ, săptămâni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive, care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. gener. perioadă de șapte zile consecutive. ◊ (În cultul religiei creștine) Săptămâna Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paști. Săptămâna luminată (sau albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștilor. Săptămâna brânzei = prima săptămână din postul Paștilor, în care Biserica ortodoxă permite să se mănânce lapte și derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activități. Săptămâna cărții. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile. – Lat. septimana. Vezi definitia »

VIDEOFRECVÉNȚĂ, videofrecvențe, s. f. Fiecare dintre frecvențele cuprinse în spectrul semnalului de imagine al unui canal de televiziune. [Pr.: -de-o-] – Din germ. Videofrequenz, fr. vidéofrequence. Vezi definitia »

GĂLUȘCĂ, găluște, s.f. Preparat culinar de formă mai mult sau mai puțin sferică, realizat dintr-o compoziție pe bază de făină, de griș, de cartofi sau brânză de vaci; găluștele pot fi simple, fierte direct în supă sau sos, sau umplute (cu prune sau caise), fierte în apă, rumenite în pesmet și servite cu zahăr ca desert. Vezi definitia »

DENTINOGENÉZĂ s. f. formare (progresivă) a dentinei. (< fr. dentinogenèse) Vezi definitia »

HISTEROPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a uterului. [< fr. histéroptĂ?se]. Vezi definitia »