MÁXIM², -Ă I. adj. 1. cel mai mare (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); maximal. 2. ilustrată ~ă = piesă filatelică ce trebuie să realizeze o concordanță deplină între imaginea de pe ilustrată, marca poștală aplicată pe fața vederii și ștampila obliterantă a poștei. II. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ (met.) centru de înaltă presiune atmosferică. (< lat. maximus, fr. maxime) Vezi definitia »

PALIM- v. palin-. Vezi definitia »

COLENCHÍM s. n. Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, cu membranele celulozice puternic și inegal îngroșate. – Din fr. collenchyme. Vezi definitia »

hârșím s.m. sg. (înv.) veste, pomină, nume-rău, buh. Vezi definitia »

OICONÍM OI-/ s. n., adj. (cuvânt) care denumește o așezare omenească. (< oico- + -onim) Vezi definitia »