NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. ♦ stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică. II. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr. néo-classique) Vezi definitia »

ȘEIC s.n. Dans modern cu scuturături; melodia acestui dans. [Pron. șeic. / < engl. shake]. Vezi definitia »

TETÁNIC, -Ă adj. referitor la tetanos, la tetanie; provocat de tetanos. (< fr. tétanique) Vezi definitia »

FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. Vezi definitia »

PREROMÁNTIC, -Ă adj. referitor la preromantism. ◊ (despre scriitori; și s. m. f.) care aparține preromantismului. (< fr. préromantique) Vezi definitia »