ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

NARCOLEPSÍE s.f. Tendință morbidă pentru somn, simptom al unor boli ca diabetul, obezitatea etc. [Gen. -iei. / < fr. narcolepsie, cf. gr. narke – narcotic, lepsis – fixare]. Vezi definitia »

AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis. Vezi definitia »

CRISOGRAFÍE s. f. Arta de a scrie cu litere de aur. – Din fr. chrysographie. Vezi definitia »

FIZIOCRAȚÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franța, care respinge intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie) Vezi definitia »