STEREOTOPOMETRÍE s. f. tehnică a determinării coordonatelor în spațiu și a întocmirii de planuri topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor. (< fr. stéréotopométrie) Vezi definitia »

IMPERFÉCȚIE s.f. v. imperfecțiune. Vezi definitia »

ANTIINDÚCȚIE s. f. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele. (< fr. anti-induction) Vezi definitia »

CARDIOMETRÍE s. f. măsurare a dimensiunilor inimii sau a forței sale de contracție. (< fr. cardiométrie) Vezi definitia »

FLEBOGRAFÍE s.f. Punerea în evidență a venelor cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. phlébographie, cf. gr. phleps – venă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »